Disclaimer: articolul curent se referă la experiența mea personală cu AAPS și nu prezintă vreo garanție de vreun fel pentru oricine altcineva. Articolul este irelevant din punct de vedere medical și informațiile de aici nu sunt postate cu scopul de a oferi sfaturi medicale. Orice decizie de tratament trebuie luată numai alături de echipa terapeutică și sub supraveghere medicală.
_________
Folosesc de peste șase luni AndroidAPS și cred că abia acum încep să mă acomodez cu adevărat la sistem. Încă nu sunt sigur că s-a terminat curba de învățare, dar această jumătate de an a fost un continuu trial&error.
Am pornit în luna mai 2021 de la o glicată de 7,00% – 7,20% și un TIR (time in range) de ~65% pe senzori Dexcom. De atunci până la finalul lui decembrie 2021, glicatele măsurate au fost de 6,7%, 6,2%, 6,6%. Dacă din acest punct de vedere rezultatele nu sunt tocmai impresionante, TIR este în schimb fantastic: ~82%-86%! Și poate că se putea mai bine… Dacă dieta era mai puțin haotică (vechea problemă), dacă principiile de tratament erau corect ajustate de la început… și dacă nu făceam COVID.
Din varii motive pe care nu le mai detaliez acum, iată care sunt cele mai mari 5 greșeli de abordare pe care le-am făcut în drumul spre o buclă închisă în sistemul AndroidAPS.
1. Mi-am impus așteptări nerealiste
Am setat targeturi personale ambițioase încă de la început. Glicemii în intervale strâmte, glicată cât mai mică, plus un obiectiv personal care să fie scăderea în greutate.
Corect ar fi fost însă să îmi stabilesc obiectivele următoare:
- determinarea corectă a bazalei, ISF și ICR.
- obișnuirea cu funcțiile AAPS.
- testarea diferitelor scenarii – sport, boală, muncă, weekend, regim etc.
2. Am sărit peste reglarea bazalei și a sensibilității
Puțin prea entuziasmat, puțin prea grăbit, primul meu profil trecut în AndroidAPS a fost, fără îndoială, greșit. Nu cu mult, dar suficient cât să încurce treburile. Și dacă pe parcurs am tot reglat la el, mult mai bine ar fi fost să fac de la început profilul corect de la zero, apoi să determin sensibilitatea la insulină (ISF) și raportul de glucide pentru o unitate de insulină.
Deși logic, ar putea să nu fie clar de la început că pașii sunt în ordinea următoare:
a) determinarea bazalei cât mai aproape de necesități – probe repetate, nu doar o singură încercare.
Se face prin celebra „probă a foamei” sau „proba postului”. Adică la o glicemie bună, fără bolus activ și glucide la bord, se lasă pompa pe rată 100% bazală. Dacă glicemia sade, bazala e prea puternică. Dacă glicemia crește, bazala e prea slabă pe intervalul respectiv. Se reglează profilul de bazală și se retestează intervalul orar cu noile doze într-o zi următoare, dar nu consecutivă primei zile.
b) determinarea sensibilității la insulină (ISF) – cu cât scade glicemia de la o unitate de insulină rapidă, pe românește.
Se pleacă de la o valoare stabilă, sigură, ridicată, pe nemâncate. În cazul meu, 180 mg/dl e o valoare ok de plecare. Se dozează o unitate de insulină, apoi se monitorizează scăderea până se stabilizează glicemia din nou. Preferabil de testat măcar pe 3-4 intervale orare diferite.
c) determinarea raportului dintre glucide și insulină – câtă insulină e necesară pentru 10g de glucide.
Este de departe cea mai dificilă valoare de aflat pentru mine. Se pornește de la o glicemie stabilă, se mănâncă o masă relativ mică și cu un număr foarte bine determinat de glucide, se face o doză corespunzătoare și se evaluează pe parcursul următoarelor 3-4 ore efectul. Dacă glicemia este bună la 3 ore, atunci raportul este corect. Altfel, trebuie recalculat (în funcție de tendința glicemică) și retestat. Se face acest calcul pentru fiecare masă principală a zilei.
Totul pornește de aici. Dacă acești factori sunt corecți, AAPS va funcționa mult mai bine încă din faza de obiective.
3. Am setat ore prea puține pentru acțiunea Fiasp…
…Așa că s-au întâmplat mai multe evenimente în cascadă. Mai întâi, am mers pe intervalul minim de 5 ore de acțiune pentru Fiasp (da, știu că pare mult, dar e de fapt puțin) și 4 ore de absorbție pentru glucide. În cazul acesta, apăreau două fenomene diferite. La cantități mici de glucide și doze mici de insulină, după 5 ore, când glucidele erau duse și Fiaspul trebuia să fie terminat conform setărilor, aveam o tendință de hipo. Uneori destul de abruptă. Invers, la mese foarte consistente cu multe glucide, la 5 ore aveam o tendință hiperglicemiantă accelerată, cauzată probabil și de proteinele care sunt transformate în glucide. Pentru prima chestiune am crescut treptat durata de acțiune a insulinei (DIA) cu câte jumătate de oră și acum sunt la 6,5 ore (6 ore și 30 de minute). Durata mai lungă înseamnă că algoritmul AAPS nu mai este la fel de agresiv în corecții și tendința de hipo s-a atenuat. Pentru a doua chestiune… încă dau bolusuri manuale 🙂
4. Am supraautomatizat sistemul cu reguli inutile
Cei care au dezvoltat codul AAPS au construit și un mod prin care orice utilizator poate crea propriile automatizări. Automatizarea înseamnă definirea unui proces repetitiv prin care AAPS ia măsuri singur în anumite condiții.
Mai demult am încercat să definesc automatizări care se suprapuneau cu scopul AAPS. Adică este irelevant să îi spun eu algoritmului să seteze rată bazală temporară egală cu zero în caz de hipo. AAPS știe deja să facă acest lucru implicit.
În prezent, automatizările mele preferate sunt:
- în fiecare noapte, între 23 și 07, AAPS îmi setează automat ținta glicemică la 115 mg/dl. În restul zilei este la 105. De ce o țintă mai mare noaptea? Mă simt eu mult mai bine acolo. Orice diabetic cu ani de experiență pe penuri și teste din deget știe ce înseamnă câte un episod de hipo la 3 noaptea, când frigiderul este „prietenul meu buuun”.
- dacă glicemia îmi scade sub 75 în orice moment, AAPS setează profilul curent de insulină la 70% pentru următoarele 2 ore. Asta înseamnă că stabilește o sensibilitate mai mare la insulină, deci în cele 2 ore primesc mai puțină insulină chiar dacă am consumat glucide.
5. Nu am răsfoit documentația disponibilă în grupurile de Facebook dedicate AAPS
Dacă toată lumea știe să găsească docs-urile AAPS pe platforma dedicată, nu toată lumea caută informațiile foarte utile disponibile în grupurile de Facebook ale AAPS. Dacă aș fi făcut asta, aș fi scutit luni de stress și teste pentru că învățam mult mai repede cum se calculează factorii menționați la punctele de mai sus.
De la ghiduri practice despre cum se abordează o masă la formule foarte interesante despre cum se poate determina bazala, ISF și ICR, sunt foarte multe informații prețioase acolo.
Bunicul meu avea o vorbă: învățătura este mama înțelepciunii. În cazul AAPS este perfect valabilă.