A fost o zi mare și am avut puține emoții. Emoții bune, de bucurie. După vreo două luni de muncă, optimizare, softuri instalate și tutoriale mai mult sau mai puțin complete, am reușit să închid bucla pe AndroidAPS și să rulez fără mari probleme mai bine de juma de zi. La fiecare schimbare bazală, m-am uitat la telefon ca un cățel la mâncarea aia bună.
Este uimitor ce au făcut developerii implicați în #WeAreNotWaiting! Este fantastic că un sistem Open Source gratuit poate schimba cu totul viața unui pacient.
De fapt nu a fost chiar prima zi pe closed loop, ci a doua. Dar a fost prima zi fără probleme. Precedenta încercare a fost teroare. Setările pompei cu limite prea mici pentru bazală, cu alarme de tot felul pentru RBT-uri anulate și câte și mai câte m-au ținut treaz toată noaptea și m-au făcut să revin la open-loop până i-am dat de capăt. Dar am dat o raită prin documentație, am căutat în colțuri tenebroase ale internetului un soft care să mă lase să schimb o setare implicită a pompei și da, am reușit.
Mulți, cei mai mulți pacienți și doctori, cred că apeși un buton și gata, closed loop rezolvă problema, că totul se întâmplă ca prin magie. Că mai trebuie cel mult să declari glucidele. Așa am crezut și eu. Și poate că așa va fi cândva, în viitor.
Dar mai e mult până departe și mai am multe de învățat. Acum mă bucur că a fost o zi atât de plină, atât de importantă pentru mine. Este prima zi în 30 de ani de diabet în care pot să mă gândesc la Holy Grail-ul acela: HBA1C NORMALĂ!